Eternal sunshine of the spotless mind

Daca as putea sterge pe cineva din memorie as face-o?

Nota catre sine: Cu tot binele, si cu tot raul.

o lupta-i viata…

nu m-a dau batut cu una cu doua.

tind mereu sa-mi bat recordurile.

sper sa-mi bat recordul de trezit la 13.15

pana una alta ma antrenez serios.

valani 3

In vara in care ne jucam de-a nuntile , bunica-mea ne-a dus la un eveniment atata de rar incat de atunci nu s-a mai repetat. Moartea unui copil de 10 ani. Mai mersesem noi pe la inmormantari, dar de obicei ne distram de numa. Mancam tot felul de cozonaci si ne amestecam prin picioarele celor mai mari. Feciorii si fetele se jucau dea fantana. Preludiul jocurilor iubirii. Nu mai stiu exact cum era. Baietii stateau jos si trageau fetele cu un prosop in fantana. De-acolo trebuiau sa-si rascumpere iesirea cu o sarutare. Dar , nu mai stiu exact cum era… pe cand mi-a venit randul la coborat in apa ne-am mutat.

Inmormantarea  insa si-a pierdut orice posibilitate de joc. Era ceva socant, prima intalnire cu moartea in forma ei bruta , rea si nemiloasa. Mai vazusem cadavre .Odata buna-mea s-a jurat ca-l spanzura pe mitru pentru ca s-a pisat in casa ei buna sub pat. Dar n-a reusit sa infranga un alai de copiii urland in gura mare si strigand nu-l omori nul omori. Nu aceasi soarta a avut-o mata nanei care saraca din cine stie ce pacate straine de instinctul ei animalic a sfarsit in streang. Au felinele un fel de a muri. Plin de eleganta. Chiar daca purecii se plimba innebuniti in blana ei , mata sta intinsa cu picioarele unite, parca pregatita pentru a intra in a saptea viata.

Am intrebat-o pe buna de ce a murit copilul. Mancase un sambure de nuca si s-a inecat. Il chema Ghita si era al doilea copil la mama lui. Sicriul era mic facut din lemn de brad. Nici un copil nu fugea, nici un tanar nu se juca dea fantana. Toate feţele erau triste parca innegrite. Femeile erau imbracate in negru din cap pana in picioare mirosind a busuioc. Strigatele si plansetele mamei umpleau locul si erau purtate de vant pana in satele vecine. Era atat de cald,  vantul si+a oprit alergarea fiind partas tristetii . Sunetele cuielor intrand zgomotos in sicriu erau marcate de tipetele innabusite ale mamei. Nu e nimic mai dureros decat zgomotul cuielor. Acolo e sfarsitul . Nu numai ca-l vezi dar il si auzi. Nu mai e nimic dupa asta. De fapt mai lipseste un singur lucru. Groapa.

Alaiul sa indreptat insprea ea intro tacere apasatoare . Stiti cum e cand 200 de oameni marsaluiesc fara sunet? Groapa s-a deschis in fata noastra. Era flamanda si cerea carne de om. Din pamant am venit si in pamant ne intoarcem. Dar doamne dureroasa poate fi intoarcerea si sfarsitul. L-au pogorat incet pe funii in groapa. Cand a venit copilul in lume a plans. Cine stie de ce se despartea. Ce locuri parasea in plans. Acuma ca a plecat inapoi de unde a venit mama lui il insotea in plans si urlete. Cand cade o frunza pe pamant nu se aude caderea. Atunci   de ce se aud bulgarii de pamant cu atata ecou cand ating sicriul. Doare auzul atunci. Ai prefera sa fii surd. Inca un pumn de pamant copile , inca unul si vei fi acoperit. Nu-ti va mai fi nici foame si nici frig. Nici durere dar nici placere.

Pe drum inspre casa bunicamea plansa ne-a povestit cum l-a ingropat pe sotusau.

Nam mai mancat samburi de nuca o perioada. Si in fiecare seara ma rugam , Doamne fa sa nu mor in seara asta.

…

…

am fost sa vanam luna. era uriasa, in jumatatea ei perfecta si rosie.

cand am trecut dealul sa o vedem mai bine a disparut. am insistat insa.

cand am gasit-o iar era o luna banala, mica , rece si inexpresiva.

NOTA CATRE SINE:  Nu tot ce straluceste e aur.

Pahare murdare

din ciclul melodiilor placute de baieti.  sunteti ciudati.

Dalila

-Dalilo, taie-mi pletele!

Dalila trista il refuza. Nu

-Taie-le Dalila daca ma iubesti. Ma doare singuratatea si cositele mele ma trag in jos.

-Iti voi tai funiile verzi ce iti inconjoara trupul. Asa vei avea iluzia libertatii.

Si taie Dalila funiile crescute din trupul lui. Dar el tot prins ramane.

-Of, Dalilo, taie-mi pletele. Caci sunt nascut dintre picioare de femeie si vreau sa ma simt om , nu zeu.

-Am sa-ti tau funiile care iti inconjoara picioarele.

Si taie Dalila funiile.Dar el tot impiedicat in destin ramane .

-Taie Dalilo pletele caci tanjesc dupa carne si sange

-Am sa-ti impletesc parul in parul meu. Imi vei simti degetele si asa ti se va infierbanta sufletul.

Si impleteste Dalila, si impleteste,m dar sufletul sau ramane la fel de strain si rece.

-Taie Dalilo pletele.

Si Dalila ii taie pletele.

Si Samson descopera orb ce trist e destinul de om.

Scoala sentimentelor

In loc sa ne invete la scoala lucruri importante

Ei ne invata matematica si fizica si astrologie.

Si asa din ele incercam sa deducem

cum un suflet cu alt suflet fac un tot

cum pielea mea langa pielea ta produc scantei

si cum in stele imi sta scrisa soarta.

Ne invata oamenii de prunci

Istorie si literatura si gramatica

Dar nu stim insa

sa uitam ce a fost,

nu stim crea cuvinte de alint

si ne poticnim atat de des in declinarile verbului a iubi.

De ce oare nu e Abecedarul

facut din stele si luceferi

iertare si iubire

pace si liniste?

De ce nu-mi descrie biologia structura sufletului tau?

Caci ce folo sa stiu ca inima e intre coaste?

Sfinx

A fost condamnat sa pazeasca o intrare. Sa fie legat mereu de acea usa, pana cand va veni eliberatorul.

-cum va arata el? Intreaba in tacere osanditul

- va sti raspunsul corect.

-care e intrabare?

-n-o stii?

O stia. Si de atunci pe o stanca inalta astepta cu sufletul la gura venirea cuiva.

Pe primul om il astepta cu incantare, si de prea plin inima lui il durea. Nici macar nu-l vazuse pe cel ce trebuia sa vina si deja il iubiea. Se simtea legat de inima lui, planuia toate cuvintele de multumire pe care I le va spune, sacrificiile pe care le va face pt el, rasplata. Dar omul intarzia sa vina,. Si cand in sfarsit il vazu eliberarea nu mai era o iluzie , era realitate.

Dar, omul, bietul om nici macar nu auzise intrebarea acea.si in fata urateniei creaturii se apara punandu-si mainile la ochi. Nu numai ca nu-l eliberase dar il si dispretuia.

Si atunci in inima Creaturii se petrecu alchimia. Dragostea se transforma in ura: il inghiti pe om , lasand intro parte cateva oase pentru aducere aminte.

Il astepta staruitor pe uramtorul. Cu o ura desavarsita.

Gramezile de oase se ingramadeau in mica lui valea.e pacat. Amenintau sa-l ingropa de de viu .Mereu cei ce vin din urma culeg fructele maniei.. Iluziile despre eliberare erau date uitarii si incetul cu incetul se obisnui cu intreabarea banala care nu-si afla raspunsul , intrarea pe care trebuia sa o pazeasca si cu singuratatea lui. Eliberatorul? o clauza absurda intrun contract semnat in sange.

Intro zi banala un alt om veni. Slabid palid, si tanar.

-Ce animal umbla dimineata in 4 labe la amiaza in 2 si seara in 3

Iar tanarul rosti animalul.Era o intrebare pe care o auzise inca din zorii vietii lui. Raspunsul il gasise in toate raspantiile prin care viata si destinul l-au purtat.

Cand Sfinxul auzi raspunsul , inima se opri pentru o secunda. Apoi isi relua bataia turbata. Oare acesta e raspunsul corect? Oare acesta se intreba? Oare s-a sfarsit?

Si de prea plina inima lui plezni. Eliberarea nu era altceva decat sfarsitul.Adevarul l-a facut liber. Acum in sfarsit isi putea folosi aripile mutante si sa zboare spre alte zari.Sa paraseasca mormanele de oase si ura. Si zbura cu sufletul.Caci trupul ramase acolo, sa faca parte din ceea ce mancase.

Iar tanarul trecu mai departe fara macar sa biruie ce fapta savarsise. El doar spuse adevarul pe care l-a vazut in fiecare zi, in oglinda.

-E omul.