valani 3

In vara in care ne jucam de-a nuntile , bunica-mea ne-a dus la un eveniment atata de rar incat de atunci nu s-a mai repetat. Moartea unui copil de 10 ani. Mai mersesem noi pe la inmormantari, dar de obicei ne distram de numa. Mancam tot felul de cozonaci si ne amestecam prin picioarele celor mai mari. Feciorii si fetele se jucau dea fantana. Preludiul jocurilor iubirii. Nu mai stiu exact cum era. Baietii stateau jos si trageau fetele cu un prosop in fantana. De-acolo trebuiau sa-si rascumpere iesirea cu o sarutare. Dar , nu mai stiu exact cum era… pe cand mi-a venit randul la coborat in apa ne-am mutat.

Inmormantarea  insa si-a pierdut orice posibilitate de joc. Era ceva socant, prima intalnire cu moartea in forma ei bruta , rea si nemiloasa. Mai vazusem cadavre .Odata buna-mea s-a jurat ca-l spanzura pe mitru pentru ca s-a pisat in casa ei buna sub pat. Dar n-a reusit sa infranga un alai de copiii urland in gura mare si strigand nu-l omori nul omori. Nu aceasi soarta a avut-o mata nanei care saraca din cine stie ce pacate straine de instinctul ei animalic a sfarsit in streang. Au felinele un fel de a muri. Plin de eleganta. Chiar daca purecii se plimba innebuniti in blana ei , mata sta intinsa cu picioarele unite, parca pregatita pentru a intra in a saptea viata.

Am intrebat-o pe buna de ce a murit copilul. Mancase un sambure de nuca si s-a inecat. Il chema Ghita si era al doilea copil la mama lui. Sicriul era mic facut din lemn de brad. Nici un copil nu fugea, nici un tanar nu se juca dea fantana. Toate feţele erau triste parca innegrite. Femeile erau imbracate in negru din cap pana in picioare mirosind a busuioc. Strigatele si plansetele mamei umpleau locul si erau purtate de vant pana in satele vecine. Era atat de cald,  vantul si+a oprit alergarea fiind partas tristetii . Sunetele cuielor intrand zgomotos in sicriu erau marcate de tipetele innabusite ale mamei. Nu e nimic mai dureros decat zgomotul cuielor. Acolo e sfarsitul . Nu numai ca-l vezi dar il si auzi. Nu mai e nimic dupa asta. De fapt mai lipseste un singur lucru. Groapa.

Alaiul sa indreptat insprea ea intro tacere apasatoare . Stiti cum e cand 200 de oameni marsaluiesc fara sunet? Groapa s-a deschis in fata noastra. Era flamanda si cerea carne de om. Din pamant am venit si in pamant ne intoarcem. Dar doamne dureroasa poate fi intoarcerea si sfarsitul. L-au pogorat incet pe funii in groapa. Cand a venit copilul in lume a plans. Cine stie de ce se despartea. Ce locuri parasea in plans. Acuma ca a plecat inapoi de unde a venit mama lui il insotea in plans si urlete. Cand cade o frunza pe pamant nu se aude caderea. Atunci   de ce se aud bulgarii de pamant cu atata ecou cand ating sicriul. Doare auzul atunci. Ai prefera sa fii surd. Inca un pumn de pamant copile , inca unul si vei fi acoperit. Nu-ti va mai fi nici foame si nici frig. Nici durere dar nici placere.

Pe drum inspre casa bunicamea plansa ne-a povestit cum l-a ingropat pe sotusau.

Nam mai mancat samburi de nuca o perioada. Si in fiecare seara ma rugam , Doamne fa sa nu mor in seara asta.