Icar

Cel mai pervers lucru pe care il poti face unui om e sa-i dai aripi de ceara.
Desi, zic unii, ca frumusetea vietii e sa cazi de cat mai sus.

Once

Din ciclul “Filme cu Corina”
La rând filmul “Once”. Calm şi liniştit ca şi viaţa însăşi. Singurul lucru dramatic şi incandescent e muzica. De fapt muzica e şi eroul principal al filmului. De la bocituri, la voci împletite, la joc, la despărţire şi la chemare cântecul trece prin toate fazele.Cât despre ceilalţi. E simplu.
O fată şi un băiat se întâlnesc pe centru. Fac muzică împreuna şi apoi fiecare pleacă în drumul lui. Ea la soţul ei , el la fata care îl părăsise cu puţin timp în urma.

Totuşi în urma lor rămâne ceva.

Eseuri de îndrăgostit

“-Nu poţi să opreşti iodlerul ăsta insuportabil? a spus dintr-o dată îngerul.
-Ce iodler insuportabil?
-Muzica.
-E Bach.
-Ştiu, dar sună stupid, nu pot să mă concentrez la COSMO“

Fragment extras din Eseuri de indragostit de Alain de Botton.

Mărturisire: sunt doua luni de când am rezistat tentaţiei.

Cum ar fi

NUMARAT:  se numără distanţa dintre Tine şi Celălat, se numără amintirile, senzaţiile, dorurile, patimile, durerea, lacrimile, fericirile, visele

ÎMPĂRŢIT : Se taie în doua cele de mai sus . Şi se ia prima gară, primul colţ de stradă care a ieşit la impărţeală.

CREAT: Acolo se face din nimic un nou univers,  se scrie iar pe pereţi numele rimate şi se scijelesc iar cărămizi în amintirea tuturor celor plecaţi.

Nu uita,  ne vom întâlni la mijloc.

Dedicatie pentru Dana

Nu exista vara lasata de la bunul Dumnezeu să nu iau păduchi. Nu ştiu niciodata cum îi luam. (Cu excepţia unei veri.La vale s-a umplut o groapă cu apă. Acuma vreau să vă imaginaţi cât de curată era apa. Treceau pe acolo căruţe cu bibole (despre care se ştie că nu au fost fără tină pe ele decât în ziua în care le-au fătat mamele lor), vaci , gâşte , raţe etc. Tot ce are omul prin gospodării. Ei într-o duminică eu cu fratemeu am decis că fix în apa aia vrem să ne scăldăm.. Nu , nu vrem apă curată din fântână încălzită la soare. Nu, vrem apă gata încălzită şi folosită. Păţită maica-mea ne-a spus de câteva ori nu. Dar ba da , ba da, că e curată, numai noi doi suntem în toata valea.

I-am dus până şi un borcan cu apă ca să vadă că apa e curată.

Într-un final femeia a cedat.

Cu frate-meu de mânuţă ne-am dus şi ne-am scăldat cu încă vreo 15 nespălaţi.

Ziua următoare mă mânca capul de îmi venea să ma scarpin până la sânge.

Cu ocazia asta a luat şi Dana păduchi. Ea fată cuminte, ascultătoare, nici n-a venit să vadă balta în care ne murdăream restu. Prin zilele alea m-am dus să dorm cu ea.

Bineînţeles eu plină de paduchi, ea după vorbele ei nici unul. Deşi mă îndoiesc amarnic, pentru ca la investigaţii ulterioare s-a stabilit că toţi pruncii de pe uliţa aveam.

Ei avea Dana (varamea) un păr lung şi bogat, gros firul de păr de îl puteai folosi pe post de aţa dentară. Şi biata fata s-a trezit cu păduchii mei laţi şi graşi la ea în cap.

Bineînţeles că nu a spus nimănui nimic. Îs curioasă, ea cum a scapat de ai ei.

Din motive necunoscute mie, era secret mare, de stat, apariţia păduchilor. Numa frate-meu s-a apucat să se laude la una Rodi (care era mai mare ca el cu vreo 10 ani, fată draguţă de altfel, ):

- Rodi, noi avem păduti.

La instant l-am tras după mine până acasă unde i-am spus să-şi ţină gura altădată să nu ma mai facă în halul ala de ruşine. Probabil i-am şi cârpit una ca să ţină minte pe altădata.

Înainte să înceapă şcoala cu 2 săptămâni mamele aveau ocupaţie.

Taicameu odată enervat de câţi păduchi aveam în cap a vrut să-mi taie coama. Am urlat de am ridicat tot satul în picioare. Ţipotituri , ameninţati , lacrimi. Până la urmă mi-a tăiat un cm , şi maică-mea a rămas cu despăduchierea.

Vreţi să ştiţi cum se făcea? Seara înainte de culcare se lua copilul, se şpreia în cap cu din ala de omorât muşte, sau petrol depinde ce era prin zona. Apoi copilul se acoperea cu o şapcă în cap , trimis la culcare cu cuvintele potrivite situaţiei :

- aşa-ti trebuie, ca nu asculţi niciodată … bla bla bla

Copilul , adept al curentului stoicism suporta morala, şi păduchii care işi făceau autostradă pe la el prin plete. (aş putea să jur că într-o şedinţă din asta l-am auzit pe unul urlând. Mai că mi s-a făcut milă)

Totuşi cum am scăpat de tot de păduchi? Ne-am mutat din sat.

Clipa

Când lucrurile ni se dau pe bucăţi , drămuite şi în parte, le luam în grabă, şi le folosim. Ne înfăşuram în ele şi le soarbem fragment cu fragment, le inghiţim cu grija şi precauţie.Timpul ne sună mereu în urechi. Încă un minut, încă o secundă. Mai lăsăm un pic de durere în cerul gurii pentru a fi folosită pe mai târziu, un gram de bucurie în vârful degetelor ca să chemăm fericirea mai încolo când clipa va fi gata, şi timpul trecut.
Dar când lucrurile vine calme şi blânde , şi se târâsc cu picioare de melc prin viaţa noastră , nu ştim cum să le luam. Ne pot striga numele , ne pot spune aici suntem , am venit. Acum însă am adus şi timpul cu noi. Acum poţi zăbovi.
Le spunem ca nişte Cristoşi falşi:
-Pleacă-ţi de la mine. V-am cunoscut eu vreodata?
Viteza estompează detaliile.

Poveşti 3

Despre vrăji şi alte cele

Zice-se că orice femeie poate avea orice bărbat. Dar când nimic nu ajuta şi celalalt rămânea mut la cereri şi rugăminţi rămânea o ultima variantă : vrăjitoarea.

Ca orice sat ce se respectă , al mea avea Biserica , Cooperativa şi 2 sau 3 babe care se ocupau cu de toate. Femeile le frecventau cel des. Şi avea o cerere comuna: „data” adică, cel care le e scris lor. Atunci bătrâna le scotea afară. Daca vedeau apărând o broască în prispa casei însemna ca omul e însurat. Cateodată broasca râioasă venea cu pui dupa ea. Şi femeia trebuia să calce broasca. Sa o omoare. Nu după multă vreme drumul rămânea liber.

Baba Firoanda era cinstită şi de treabă. Dar câteodată işi mai rotunjea veniturile şi prin alte mijloace: câte o vraja , doua , trei. Anuţa a venit şi şi-a cerut iar data. Babă asta însă avea altă tactica. A pus-o pe femeie să i-a o sârmă şi să strânga doi pruni tineri unul către celălalt. I-au strâns , i-au legat , or fi bolborosit ceva peste ei şi s-au dus în drumurile lor.

În toiul nopţii cineva bate în uşa sa:

- -Tulai Doamne Firoanda , scoala că moare Leana mea

- Du-te tu numa Lae, nante ca vin şi eu , îi spune ea celui din voce.

Fuguţa baba a mers în grădină şi a dezlegat prunii. A zis ceva peste ei şi s-a indreptat apoi spre casa fratelui sau , sa vadă ce e cu Leana. Pe când a ajuns ea Leana işi revenise.

Aşa şi-a incheiat ea cariera în ale legărilor şi dezlegărilor.

Dar cea mai tare vraja a tuturor poveştilor e următoarea. Floricu o iubea din toata inima pe Mareta. Vroia să se însoare cu ea, dar pentru că bunicii ei au fost nişte sărăntocii a fost expediat de către părinţi la lucru prin Dobreşti.

Aici a descoperit o cofetărie. Si cofetara l-a descoperit pe el. Şi l-a îngropat în atătea prajituri pâna ea a ramas grea şi el şi-a luat la revedere de la mari iubiri. Când l-au întrebat oamenii de ce a facut el d’alea lucruri n-a putut răspunde decât:

- Făcea prăjituri bune muierea asta.

Cam de când s-a descoperit tactica asta au pierit babele cu vrăjile. Nici măcar ele cu broaştele şi legăturile lor nu făceau faţa unei prăjituri moi.

P.S. Bineînţeles ca tipul de mai sus , n-a fost fericit pentru ca nevasta-sa ii atrăgea mereu atenţia să nu mănânce prăjituri de la străini, s-au mai ales stăine.

povesti 2

Cealaltă strastrabunică , tot Sofia pe nume (lucrurile se complică când mai târziu toate babele din familie devin MAICA. Noa atunci descifrează care cine a fost), s-a măritat de tânără.Între nuntă şi expedierea pe front a lui barbatusau au fost doua săptămâni. Timp suficient ca mirele sa-i toarne fetei un prunc. Atât a mai rămas de omul ala. A şi oasele pe undeva prin Câmpia Panonica.

Înainte de razboi femeile ştiau de la bărbaţi ca ele nu gândesc altceva decât lucruri din astea soft , gen mâncare , făcut haine, şters copiii la fund şi spălat scutece. Ei dar când ei au plecat pe front au descoperit mirate , că bunul Dumnezeu le-a dat şi lor creieraşe. Stupefiate au început să şi le pună în funcţiune.

În scopul procurării celor necesare oamenii făceau dese vizite la Binş. De obicei mergeau bărbaţii casei, dar ulterior din scopuri lesne de înţeles au început să meargă si femeile. Pe drum erau tot feluri de popasuri unde oamenii se opreau şi se aşteptau unii pe alţii ca să nu purceadă singuri la drum .

Ei şi la un birt din asta , sau bar cum ne place noua sa-l numim deşi bunamea de fiecare dată ne corectează în speranţa ca locul unde s-au cunoscut bunicii ei va rămâne ca şi Cooperativa.

Într-un bar s-au cunoscut strabunicii mei. Oamenii zic ca Sofia era tare frumoasa, si probabil şi era pentru ca Miculae (strastrabunicumeu) a remarcat-o din prima. (sau mai este o variantă , cum ca era numa ea femeie pe acolo şi era imposibil să nu o vezi. Dar de comun acord se păstrează prima varianta ca cea adevărată).

Şi Miculae îi spune celuilalt bărbat cu care a fost:

- O vezi tu pe nevasta aia. Noa daca nu e a nimănui o iau eu.

Se ridică in picioare şi se duce la ea. O întreabă cum o cheamă , de unde e, dacă e măritată şi bineînţeles ce caută prin baruri (cred că nu de alta dar să nu se găsească ca-şi ia cine ştie ce pramatie)

Iar ea, ii spune ce şi cum.

Şi el atunci falnic, şi cu voce tare cum ii stă bine unui bărbat, tună:

- Vreau să mă însor cu tine.

Ea roşie în obraji cum îi stă bine unei femei acceptă.

Şi s-au luat.

Au fost fericiţi împreună. Ea a rămas o afaceristă şi juma scorpie , iar el era bun si blond şi o iubea.

MORALA: Oamenii dau unii peste alţii în cele mai neaşteptate locuri .

Poveşti

Străstrabuniul meu a prins primul razboi modial. Şapte ani de zile a durat lungul drum inapoi acasa. Prins intre lupta pe front, supravietuirea ca prizonier şi veşnicul dor de casă. Când a plecat a lasat un prunc la ţaţa mamei lui.

Sofia, nevastasa a fost o luptatoare. Nu era uşoara viaţa pentru o femeie în epocile alea. Munca fizica , grea şi spuizantă, copiii de crescut, casă şi animale de întreţinut. Ei, toate de toate s-a achitat Sofia cu brio. Şi pe deasupra a făcut un lucru genial: din pensia lui barbatusau a cumpărat pământ. Toţi banii au intrat în pământ.

Şi iată că într-o zi , un bărbat slab si osos intră pe uşă. Fata cea mai mică cocoţată pe un scaun să facă pătura scapă un urlet. Alarmată nevasta intra în casă, unde dă cu ochii de barbatusau venit de pe front.

Omu cere de mâncare.

Ruşintă femeia îi pune pe masă un colţ de mălai muced. (an prost , prea multă ploie, prea puţin soare)

Barbatu mănâncă iar la sfârşit spune:

- Tulai Doamne ce mălai bun ne-ai putut face Sofia noastra.

MORALA: Doar condiţii prielnice să aibe omul, că se adaptează cu viteza fulgerului.

Later edit:  V-aţi prins nu , ca at când frâiele au fost preluate de adevăratul stăpân s-a terminat cu achiziţionarea de pământ. Dar , în schimb n-au mai mâncat mălai muced.

Pariu

Sa facem un pariu. Mari şanse sunt să pierd. Veşnic pierd pariuri. Pariez pe X.

X are o obsesie pentru Y. X crede ca Y e tot ce poate fi mai frumos. X vede în imperfecţiunile lui Y perfectul. Vede frumuseţea în cel mai banal lucru. X visează fericirea eternă în braţele adoratului Y. X se refugiază după fiecare dezamagire în braţele imaginare ale lui Y, care îl prind voluptoase şi îi mai pun o zale la lanţul obsesiei. X e convins ca fericirea e Y.

Lui Y nu prea i-ar veni să creadă că a stârnit asemenea pasiuni. I se pare semi amuzant semi penibil. Câteodată Y vrea să fie crud şi să-şi ascută unghiile pe biata inimă a lui X. Câteodată în lipsă de altceva Y îl accepta pe X. Câteodată se gândeşte cum ar fi dacă… Câteodată se gandeşte oare daca ar face un pas… Câteodată se gândeşte cum ar fi daca gura lui X ar apasa-o pe a sa…

Pariez ca X nu va avea niciodata curaj sa dea jos placa cu obsesia şi să vadă realul.