Craciun Fericit

Inca un Craciun bifat.
La mai multe. Cat mai multe.

Ploua 2

Si sa nu uitam colinda pe care o ascultam in miezul lunii iulie.
Cheers darlin, Cheers

Ploaie

Poate rezist intreaga la o zi de ploaie, dar de la a doua a treia ma moi, si intru la apa. Alt decembrie, si ma simt intr-un basm in care iarna a plecat, si a lasat un Craciun ploios si sec. Si ploia isi intra in drepturi si cheama amintirile, si le rascoleste si le intoarce cu partile mucegaite in sus.
Amintiri de pe vremuri istorice in care zapada cadea , si cadea si cadea. In care mergeam la grupa si stateam pe ghimpi. Afara era zapada. Si iarna si frig.
Cand mana in mana cu Andreea (ea pe tocuri , feminitatea urla) fugeam ca descreieratele sa scapam de spalat. (promit ca acuma m-as arunca eu in zapada). Nici acuma nu pot sa explic de ce ne-am intors. Isi uitase ceva important Andreea. Dar ce nu mai stiu.era important. Poate defapt vroiam doar sa mergem inapoi . In anul cu zapada ne-am duc in Rodna. Cu tot dulapurile si sufletele dupa noi. Am suportat cel mai crunt frig din viata mea. Mi-a intrat pana la oase. Cand neam pus in sfarsit in pat eram atata de lipita de tine ca daca doar suflai simteam frigul.
Ningea si in seara in care am ramas fara cuvinte si m-am indragostit pentru vreo 4 5 ani. Ca toate lucrurile mari ni s-au intamplat deodata. Am si pierdut sirul. Tot zapada era. Zapada hai iar la noi. Hai iar la mine. Cand vii , aduci inceputul. Si eu am venit pe lume cu tine.

Imi place ploia. Dar sunt doar finaluri. Niciodata inceput. Ploua cand ai plecat, ploua azi , ploaie in toata luna marte. Marte si Brumar.

Când se schimbă generaţiile?

Prin penultimul ultimul am al meu prin Vălani, ocupaţia numărul 1 era cărţălitul (adică jucat de cărţi). Jucam de toate: popa prostul , cruce, şeptică , camps, şi ceva pocher infantil.

Şi stăteam în uliţă, pe bancă cu Ana, Dana, Ruben , Marta, şi pe care îi mai adunam. Şi dăi … de dimineaţa până seara.
Treceau babele se opreau, îşi făceau cruce şi ziceau pe cel mai indignat ton:
- Tulai Doamne , măi fete… Tulai… D’apu vă cărţăliţi ca oamenii? (a se citi bărbaţi). Făceţi măi fete oarecete cipcă !
-Lasa-ne amu nană, că făcut-am şi cipcă!
(Cred ca ne refeream la cartoanele alea pe care le coseam în clasa I. Ce hărniceag a dat atunci pe noi )
Şi mână dai mai departe la cărţălit. Şi babele treceau pe lângă noi fâcându-şi cruce şi scuipând în sân.

-Ce făceam nana cu cipca acuma?

Formulă

E atât de greu pentru mine să găsesc formula necesară pentru cuvinte. Nici prea puţine ca să nu rămână iar lucruri nespuse, nici prea multe ca să nu te intoxice.
Doar numărul exact de cuvinte , aceea potriveală perfectă, ce să-ţi ungă inima şi să picure linişte peste zbucium.
Suflete , ce mă tulburi.

Dedicaţie

Pentru toţi cei cu inima în peteică , pentru toţi cei ce azi au descoperit ca lumea se învârte şi fără ei , pentru toţi cei cărora li s-au deschis vechi răni, pentru toţi cei ce au primit azi un şut în fund.

Cheers ! Putea fi şi mai rău.

* peteica, regionalism. numa bunamea ştie ce înseamnă

Iertare

MA IUBEŞTI TU MAI MULT?

După ce au prânzit Isus a zis lui Simon Petru :

-Simone, fiul lui Iona , Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?

-Da , Doamne, a răspuns Petru .Ştii că te iubesc.

(Atunci slijnica, portăriţa a zis lui Petru

-Nu cumva şi tu eşti unul din ucenicii omului acestuia?

-Nu sunt, a răspuns el)

Isus i-a zis:

-Paşte mieluşei mei mele.

I-a zis a doua oara :

-Simone, fiul lui Iona, Ma iubeşti?

-Da, Doamne , i-a răspuns Petru, ştii că te iubesc

(Peste puţin timp , l-a văzut un altul şi a zis :

-Şi tu eşti unul dintre oamenii aceia.

Iar Petru a zis

-Omule , nu sunt dintre ei.)

Isus i-a zis: Paşte oiţele Mele.

A treia oară i-a zis Isus:

-Simone , Fiul lui Iona, Mă iubeşti?

Petru , s-a întristat că-i zisese a treia oară: Mă iubeşti? Şi i-a răspuns

-Doamne , TU toate le ştii., ştii că te iubesc.

(Unul din robii marelui preot , rudă cu acela căruia îi tăiase Petru urechea , a zis:

-Nu te-am văzut eu cu El în grădină?

-Nu cunosc pe omul acesta , despre care vorbiţi. Blestemat să fiu dacă îl cuosc. Jur pe cer şi pământ că nu-l cunosc)

Isus i-a zis

-Paşte oile mele.

Şi după ce a vorbit astfel i-a zis :

-Vino , după mine.

Exagerări

M-am lovit la cap într-un weekend. Pe drum înspre casă începusem să o iau razna. După prea multe episoade din Dr. House deja ma vedeam cu ceva tumoare la cap, pe puţin cât o minge de tenis. Deşi mi s-a explicat frumos că având aşa ceva în cap aş fi pe moarte nu am cedat. Ştiam eu ca în capul meu celule se răzvrătesc şi o pun de o lovitură de stat soldată cu decesul conducătorului.Luni primul lucru m-am afişat la doctor unde i-am povestit grozăvia prin care trec. Într-un mod ciudat nici ea nici asistenta nu au fost impresionate de tumorile mele. Mi-au dat un bilet de trimitere la neurologie să-mi calmez criza de paranoia.
Ajunsă acolo, mă aşteptam să fiu luată pe braţe de doctori şi asistente. Nu mă supăram deloc dacă unul arata ca doctorul blond din House. Deja vedeam idile prin spitale.
Seacă asistenta îmi spune: La dimineaţă veniţi să prindeţi bilet.
-Cât de dimineaţă ?
-Pe la 6
La instant mi s-a retras tumoarea. N-a mai rămas nimic de ea. M-am dus frumuşel la lucru , complet vindecată.

La fel. Azi mi-am admirat amigdalele bolnave în oglindă. Nu arătau prea bine. Deja mă vedeam doborâtă de o infecţie misterioasă, decedând pe altarul medicinei, moartă din cauza unei boli necunoscute.
Când mi-a zis doctoriţa : Ce să mai faci , le scoatem…
Aşa o calmare mi-am făcut. Acuma nu mai am aproape nimic la ele. Sănătoasă tun.

Concluzie: O veste rea este amortizată doar de una şi mai rea.