Imblanzirea

[...
- Nu, zise micul print. Caut prieteni. Ce inseamna "a imblanzi"?
- E un lucru de mult dat uitarii, zise vulpea. Inseamna "a-ti crea legaturi"...
- A-ti crea legaturi?
- Desigur, zise vulpea. Tu nu esti deocamdata pentru mine decat un baietas, aidoma cu o suta de
mii de alti baietasi. Iar eu nu am nevoie de tine. Si nici tu n-ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru
tine decat o vulpe, aidoma cu o suta de mii de alte vulpi. Dar daca tu ma imblanzesti, vom avea
nevoie unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fara seaman in lume. Eu voi fi, pentru tine, fara
seaman in lume...
- Incep sa inteleg, zise micul print. E undeva o floare... mi se pare ca m-a imblanzit...
- Se prea poate, zise vulpea. Pe Pamant intalnesti tot soiul de lucruri...
- O! Dar nu e pe Pamant, zise micul print.
Vulpea se arata foarte nedumerita:
- Pe alta planeta?
- Da.
- Pe planeta aceea sunt vanatori?
- Nu.
- Interesant. Dar gaini?
- Nici.
- Nimic nu e desavarsit, suspina vulpea.
Vulpea insa se intoarse la gandurile ei:
- Viata mea e vesnic aceeasi. Eu vanez gainile, pe mine ma vaneaza oamenii. Toate gainile se
aseamana intre ele, si toti oamenii se aseamana intre ei. Asa ca ma cam plictisesc. Dar daca tu
ma imblanzesti, viata mi se va insenina. Voi cunoaste sunetul unor pasi deosebiti de-ai tuturora.
Pasii altora ma fac sa intru sub pamant. Ai tai ma vor chema din vizuina, ca o melodie. Si-apoi,
priveste! Vezi tu, colo, lanurile acelea de grau? Eu nu mananc paine. Mie graul nu mi-e de folos.
Lanurile de grau mie nu-mi trezesc nici o amintire. Si asta-i trist! Tu insa ai parul de culoarea
aurului. Va fi, de aceea, minunat cand ma vei fi imblanzit! Graul, auriu si el, imi va aminti de tine.
Si-mi va fi nespus de draga murmurarea vantului prin grau...
Vulpea tacu si se uita la micul print.
- Te rog... imblanzeste-ma, zise apoi.
- Bucuros as vrea, raspunse micul print, numai ca nu prea am timp. Am de cautat prieteni si o
multime de lucruri de cunoscut.
- Nu cunoastem decat ceea ce imblanzim, zise vulpea. Oamenii nu mai au timp sa cunoasca
nimic. Cumpara lucruri de gata, de la negutatori. Cum insa nu exista negutatori de prieteni,
oamenii nu mai au prieteni. Daca vrei cu adevarat sa ai un prieten, imblanzeste-ma!
- Ce trebuie sa fac? zise micul print.
- Trebuie sa ai foarte multa rabdare, raspunse vulpea. La inceput, te vei aseza ceva mai departe
de mine, uite-asa, in iarba. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei zice nimic. Graiul e izvor
de neintelegeri. Insa vei putea, pe zi ce trece, sa te asezi din ce in ce mai aproape de mine...
A doua zi, micul print veni din nou.
- Ar fi fost mai bine daca veneai si astazi la aceeasi ora, zise vulpea. Daca tu, de pilda, vii la ora
patru dupa-amiaza, eu inca de la ora trei voi incepe sa fiu fericita. Si cu cat va trece timpul, cuatat
mai fericita ma voi simti. La ora patru, ma va cuprinde un framant si o neliniste: voi descoperi
cat pretuieste fericirea! Dar daca vii la voia intamplarii, niciodata nu voi sti la care ceas sa-mi
impodobesc sufletul. Ne trebuie rituri.
- Ce-i acela rit? zise micul print.
- E inca un lucru de mult dat uitarii, zise vulpea. E ceea ce face ca o zi sa se deosebeasca de
celelalte zile, o ora, de celelalte ore. De pilda, vanatorii mei au un rit. Se duc sa joace, joia, cu
fetele din sat. Joia, prin urmare, e o zi minunata! Ma plimb si eu atunci, pana la vie. Daca
vanatorii s-ar duce la joc la voia intamplarii, toate zilele ar fi la fel, iar eu n-as mai avea niciodata
vacanta.
Si-asa micul prin imblanzi vulpea. Iar cand ora despartirii fu aproape:
- Vai! zise vulpea... Am sa plang.
- Din vina ta, zise micul print, eu nicidecum nu-ti voiam raul, ci numai tu ai vrut sa te-mblanzesc...]

Micul print Antoine Saint Exupery

Experiment

“…credea in infinite serii de timpuri, intr-o retea crescatoare si vertiginoasa de timpuri divergente, convergente si paralele. Aceasta urzeala de timpuri care se apropie, se bifurca, se intretaie sau care vreme de secole intregi se ignora cuprinde toate posibilitatile ” – J.L. Borges : Gradina cu carari ce se bifurca

De multe ori mi-am pus intrebarea daca nu mergeam pe strada asta , si o luam pe alta lucrurile erau altfel? Cateodata m-a intrigat faptul ca doar zabovind pe o banca , m-am intalnit cu oameni pe care altfel nu aveam cum sa-i vad. Am reinviat 2 prietenii vechi doar printr-o plimbare bezmetica intr-un magazin de carne. Si atunci apare intrebarea aia fantastica daca nu faceam asta at….

Daca as putea cumva sa dau raspuns intrebarii acesteia macar pentru o zi. Daca cumva m-as putea imparti intr-o zi in 5, si fiecare parte din mine sa o ia pe alte carari. Seara cand ne-am intalni la ce concluzie am ajunge oare? Ca nu e nimic pe alta strada? Sau as tanji dupa o noua impartire?

Jorge Luis Borges

Mi-am insemnat pe un perete pentru a-l vedea mereu urmatorul poem :

“Aici eşti caterincă. Pe trotuar
răsună râsete. Tu te-ai întors
cu plânsul ostenit dintotdeauna.
Te-aşteaptă orbul, seara-n asfinţit
şezând în poartă, ca de obicei.

El tace şi ascultă
vagi amintiri de lucruri depărtate
ce se perindă în tăcere, lucruri
din vremea când în ochii lui sclipea
lumina dimineţii, când iubea,
în tinereţe când iubea, iubea…”

Ma induioseaza asteptarea batranului, si lucirea luminii in ochii lui orbi. Poate, lipsa iubirii a adus orbirea. Si acum in cantec de caterinca, ca un cantec de leagan astepta ori intoarcerea luminii , ori instalarea totala a beznei. (sau poate , orbul e insusi J.L. Borges care si-a trait ultimii 27 de ani in intuneric. A fost cea mai rodnica perioada a sa.)
…………………………………………………………………………………………………………………………..

Povesteste Borges despre curaj , despre adevaratii barbatii ai sudului Argentinei care manuiau cutitul inca din scutece si isi demonstrau barbatia si puterea in numarul de gaturi luate. Apoi trece la curajul femeilor pirat, unde se spune despre Aixa care cu gatul in streang i-a spus partenerului de arme: “daca te-ai fi luptat ca un barbat , nu te-ar spanzura acuma ca pe un caine”
Si tema favorita e timpul, si posibilitatile infinite de alegere.

Vârvoara

-Mie cu doamna Anica imi place sa vorbesc de morti si de inmormantari. I-am povestit de Floarea Florii, de Varvoara* care o murit in beserica.
-Cum?
-Varvoara o fost maritata cu un uom. Tare rau. O bătea şi alte câte. Şi atunci o divorţat Vârvoara şi o venit şi o stat cu fratesău. Care era însurat cu Măria Văsălioc. O ştii nu? Bunica Danii
-O ştiu o ştiu. Şi cum o murit fix în biserica?
-Şi ea cu Măria mergeau cu schimbu la beserica. Şi în duminica aia Maria trebuia să dea la porci mâncare. Da Vârvoara i-o spus: “Las fata, că mă duc să dau eu la porci.Că tu nu ştii”
-Nu s-o supărat?
-Da ba cum să nu? Tii supăra cu nu mei în frig să dai la porci. Şi s-o dus să dea la porci. Şi s-o ispitit pă acolo. Că porcii nu or vrut şi or îmburdat** trocu’***. Şi s-o ispitit adica. Apoi s-o dus la biserica şi o murit.
-Aşa dintr-o dată ? Şi nu o fost bolnavă?
-Măi fata. 80 de ani avea. Deja când eşti bătrân ai boala moarte. Nu te mai poti îndopa aşa bine, stomacu nu mai digeră…
-Bineeeee, şi Vârvoara?
-Ficatu nu-şi mai îndeplineşte funcţie, când urci dealu nu mai ai abor****…
-Vârvoara? Nu toate simptomele morţii
-Picioare tremură. Şi atunci , măi fată nu erau privite astea ca şi nereguli. Erau privite ca parte din viaţa. Şi Vârvoara s-o dus la beserica. Şi cum statea ea acole numa or simţit-o femeile de lângă ea ca merge în jos. Or prins-o de brânci***** şi or strigat-o: Vârvoara , Vârvoara! Vârvoara nimic. Atunci or scos-o în beserica muierilor.
-Care-i aia?
-Prima intrare. Aia era beserica muierilor , cea dinauntru beserica bărbaţilor. Or strigat-o, or îmbrâncit-o , or ţupat****** apă pe ea .Vârvoara moarta. Atunci or dus-o cu lipideu******* acasă.
-Cum???
-Pui mortu în mijloc şi câte un om la fiecare colţ. Sau poate or lăsat-o acole şi s-or dus după căruţă. Amu nu mai ştiu exact.
-Singură or lăsat-o?
-Da di ce nu? De cine i-o fi urât? De morţi? Şi uite aşa bine tomni******** Dumnezo lucrurile că nu mai trebui Vârvoara nici spălată , că doar spălatus-o ea pentru beserica ,nici îmbrăcată că s-o dus gata îmbracată.
-Da de ce tre spălat mortu?
-Da Dumnezo şti. Ca doar poate şedea aşa în fundu gropii.
- Cine o spălat-o?
-Apoi , cred ca nu era moarta atunci Măria Onii. Ea era cu spălatu şi îmbrăcatu morţilor.Da tulai Doamne da cum crezi că-i spăla? Înmuia o zdranţă într-un hârb********** şi îi moşcolea*********** cu apă. De cel bine era.
Oricum. Enervanta muiere Varvara aia. Da iacata, muri în beserica. Drept în rai?

-Şi Floare Florii cum o murit?
-Aaa, Ea o băgat nişte cioci în camniţă s-o suit în pat şi şi-o dat aburu. Şi gata.

____________________________________________
dicţionar:
*vârvoara= barbara
** îmburdat =răsturnat
*** troc = un fel de lighean
**** abor = abur, suflet
***** brânci = braţe
****** ţupa = arunca
******* lipideu = cearceaf
******** tomni = aranja
*********hârb = vas rău
**********moşcolea= a murdari , in textul de fata inseamna a sterge cu superficialitate

Monstra

Emil Cioran : Cartea amagirilor

Niciodată nu te voi trăda de tot, deşi te-am trădat şi te voi trăda la fiecare pas; Când te-am urât nu te-am putut uita; Te-am blestemat, ca să te suport; Te-am refuzat, ca să te schimbi; Te-am chemat şi n-ai venit, am urlat şi nu mi-ai zâmbit, am fost trist şi nu m-ai mângâiat. Am plâns şi nu mi-ai îndulcit lacrimile. Deşert ai fost rugăminţilor mele. Ucis-am în gând întâia clipă a vieţii şi fulgerat-am începuturile tale, secetă în fructe, uscăciune în flori şi secarea izvoarelor dorit-a sufletul meu. Dar recunoscător îţi este sufletul meu pentru zâmbetul ce l-a văzut doar el şi nimeni altul; recunoscător pentru acea întâlnire, de nimeni aflată; acea întâlnire nu se uită, ci cu credinţa ascunsă în tine răsună în tăcere, înverzeşte pustiuri, îndulceşte lacrimi şi înseninează singurătăţi. Îţi jur că niciodată nu vei cunoaşte marea mea trădare. Jur pe tot ce poate fi mai sfânt: pe zâmbetul tău, că nu mă voi despărţi niciodată de tine.

Unde e batista, Desdemona?

A parcat masina pe marginea drumului si ne-a scos pe amandoi afara. Era frig, asa ca ne-am cuibarit cat mai bine in hainele incalzite. Imi placea casa. Era peste un parau. Nu avea pod , ci doar cateva pietre puse strategic. Vara era o adevarata placere sa treci apa. Iarna insa era teroare. Doar gandul de a fi ud iti dadea frisoane.
Am intrat inauntru. Barbatul era in pat ca bolnav.
-Ce-ai ma? Intreba taica-meu plin de empatie.
-Nimic, zise celalat pe o voce sfarsita.
-Scoala de acolo atunci!
-Nu. Vrea sa mor. Curva naibii!
Si taica-meu se aseaza pe un scaun langa patul de suferinta al barbatului. (Atentia mi-a fost atrasa de cuvintele interzise. Bine nu stiam ce inseamna dar banuiam ceva palpitant. Toata eram urechi.Cred ca nici nu miscam de frica sa nu ma exileze in alta camera)
-Hai te duc la Oradea.
-Nuuuuu! CURVAAAA!
-Atunci divortezi si gata. Ce sa mai faci?
-Nuuu! Ca eu o iubesc.
-Pai atunci vii la Oradea , ii tragii o palma si te impaci cu ea.
-Nuuu!!! Ca ee…
Si asa a continuat vreo 2 ore discutia. Cand se stabilea ce jigodie de femeie era nevasta-sa, cand se ajungea la concluzie, toata munca era spulberata de cuvintele “o iubesc”. Si au continuat asa pana cand conversatia privata cea mai interesanta din viata mea a devenit o plictiseala monumentala.
Nimic nu se schimba. Era ca un meci de ping pong. Masa era casa lui, patul si un scaun intre care se prindea , iar paletele erau reprezentate cu gratie de cele doua extreme: “O iubesc”, si “E curva”. Mingea erau cuvintele. Si din cand in cand, pentru a mentine interesul spectatorilor viu (care erau plictisiti de moarte), barbatul mai scapa cateva lacrimi.
Intr-un final s-a stabilit. Muierea era o curva nenorocita ce nu merita iertarea. (Am uitat sa mentionez ca pe numele ei erau toate bunurile, de unde rezulta nehotararea asta). Ei ce mai dute vino , ne-am suit in masina si am plecat acasa.

Un alt barbat aflat in situatia de mai sus si-a primit raspunsul demn de memorat:
-Ce tot behai ma. Doar nu ii clisa sa se termine!

Un altul aflat in aproximativ aceeasi situatie (desi nevasta-sa nu-l insela, da el credea ca da ;in fine Othello il chema pe tip) a omorat-o pe nevasta-sa. Tragedie curata

Concluzie: pana la urma depinde cum privesti problema. Acelas munte pare altfel in functie de unghiul din care il privesti.