A crea

Cel mai aproape de dumnezeire esti cand creezi. Nu conteaza ce. Atunci , esti o copie imperfecta a Marelui Creator. Creatia ta, va fi oricum doar perfecta nu. Va viza perfectiunea fiind insa doar o copie imperfecta a perfectului. (parafrazat Planton)

De ce e insa atat de greu sa creezi? Să faci ceva din nimic? Pentru că la fel ca Marele Creator nu poti încălca legile fizicii, ale chimiei, ale matematicii. Pentru că trebuie să fii drept si corect şi sa iti inzestrezi creaturile cu adevar, cu forta. Pentru ca e ceva magic sa dai viata. Poate ca de aceea nu prea sunt mari femei in galeria scriitorilor, pictorilor, muzicienilor. Pentru ca ele dau viata altfel. Nu le mai pasioneaza nasterile mintii.

Si cu toate aceastea, spun vechii greci prin nasterea Atenei, doar intelepciunea, doar creatia mintii supravietuieste. Restul: fum. E cum zicea un mare creator: Căci toţi se nasc spre a muri, Şi mor spre a se naşte.

Le place oamenilor să zică că tot ce laşi în urma ta e caracterul (sau iei cu tine in lumea cealalta? ). Eu cred ca tot ce laşi/ iei e ceea ce ai creat. Doar prin creatie poti fi vesnic si pe pamant si in cer.