Jocul Ielelor

fragment

“…

Maria: Ei bine, nu pot gândi că totul e pentru totdeauna pierdut. (Înnebunită de un val de nădejde) Va fi iar cum a fost…

Gelu: Cum ar mai putea să mai fie iar…Cum aş putea crede acum că nu pot trăi fără tine…când am văzut că totuşi se poate trăi fără tine…. timp de trei ani? Tu imprudentă m-ai învăţat să exist fără tine… O iubire adevărată înseamnă să nu poţi gândi contrariu ei… Când te iubeam , nu-mi puteam închipui viaţa fără tine nici măcar pe lumea cealalată. Nu pot gândi că trei şi cu patru să nu facă şapte nici într-un mod ipotetic. Nu numai că nu concepeam că ar putea veni o zi în care să nu te mai iubesc, dar nu concepeam măcar că s-ar putea să nu fii iubită de toti bărbaţii din lume… Eu nu eram decât un privilegiat al norocului, singurul iubit de tine. În faţa Dumnezeului însăşi, te vedeam tot cu atribuitele unei fiinţe iubire. O iubire care nu este eternă nu este nimic…. Eu însă am văzut că pot fi zile săptămâni , pot fi ani, în care tu să nu fii iubită…..”

Admirabil la Gelu e că nu acceptă supa încălzită. Nu îşi adoarme conştiinţa spunându-şi poate….