Lanţuri

O lanţuri,

Prindeţi-mă în dulcea voastră strângere.

Striviţi-mi suflarea grea.

O zale rece, strânge-mă, sufocă-mă.

Aduţi-mi aminte că sunt

Prizonier în zile, carne şi sânge.

O lanţuri, înfigeţi-vă atât de strâns spinii în mine,

încât simţirile  să se transforme în instincte de supravieţuire.

Să nu mă doară  fiecare clipă

ce o petrec departe.

O, lanţuri binecuvântaţi călăi,

Fie-vă milă.

Opriţi vântul care bate de departe,

Din locuri unde marea striveşte sirene de ţărm

Continuu, sălbatic, frenetic.

Din tărâmuri unde pădurea se naşte prin uter de turbă

Şi se întrupează în fiii verzi şi viii.

Sunt  pierdut în labirinturi de asfalt.

Lanţuri, aveţi milă.