Scutul Atenei

Atena , zeita intelepciuni are pe scut capul Meduzei.

Vor oare vechii greci sa ne spuna ca intelepciunea se apara prin priviri? Sau ca ochii atintiti fac inutila sabia? Mai pot oare ochii sa vrajeasca si sa impietreasca?

(In legendele grecesti, oricine se uita in ochii Meduzei impietrea. )

Boierul

Departe, intr-un tinut indepartat la poalele muntelui traia un boier cu inima haina. Boierul nu se temea nici de Dumnezeu nici de oameni.  Singurul lucru care ii strica trecerea lina a zilelor era o ameninţare din zilele de demult, de pe vremea când era fecior.

Atunci a cunoscut-o pe tanara mostenitoare a 100 de hectare de pamant, Varvara Dopsea. Fetei i-a picat cu tronc tanarul cu parul negru ca pana corbului, inalt si subtire. I-a incredintat nu numai inima ei ci si secretul teribil. Suferea de o boala crunta, cand o apuca parea moarta pentru trei zile. Cine nu ar cunoaste taina, ar crede-o pierduta lumii acesteia.

In inima crunta a tanarului a inceput sa se urzeasca teribilul plan. A vrajit-o pe fata cu vorbe ale, a urcat-o in ceruri  inalte si i-a promis luna, stele si dragoste eterna. Dupa un timp, a pus un inel pe degetul fetei. Ea, si-a pus in palma lui pamanturile, numele si viata.

Timpul a trecut, si asupra tinerei familii nu s-a abatut nici un nor. Dar iata, ca dintr-o data, tanara nevasta a inchis ochii, iar biata ei inima a incetat sa mai bata.

Sotul ei a plans-o asa cum nici un alt barbat nu a plans o nevasta. Tot satul era indurerat si plangea tragedia celor doi soti. Boieroaca a avut o inmormantare mare, cu 10 popi la capataiul ei.

In prima noapte de la ingropare boierul si-a visat nevasta. Alba, cu parul despletit, i-a cantat boierului:

“ca si mine vei adormi

in sange iti vor curge viermi

in suflet vei simti durerea

si-n nas a trupului putoare”

Astfel ca boierul nu se temea nici de oameni nici de Dumnezeu. Boierul se temea de un blestem de demult, dintr-un vis chinuit. Asa ca, s-a hotarat sa se apere. A poruncit ca intraga mosie sa fie inconjurata de un zid de piatra inalt de un stat de om.

Asa a  inceput viata chinuita pentru taranii din jur. Trebuiau sa aduca zi de zi piatra din muntele satului. Femei si barbati  carau piatra pe umeri si pe cap fara oprire. Dar zidul parea nesfarsit.

Atata piatra au carat bietii tarani incat capetele erau pline de rani, si in rani au inceput sa misune viermi. Si zidul tot nu era gata.

O femeie avea un fiu. Si de frica ca acesta sa nu fie pus si el la carat de piatra, l-a dat mort.

(va urma)