Poveste despre o voce

Doamne, nu mă mai săturam să te aud vorbind. Să aud cum cuvintele se rostogolesc din gura ta, se prind între ele, se impreunează si nasc propozitii. Si toate acestea cadeau in biata mea inima . Fii pe pace. E un pamant extrem de fertil. De atunci le-am udat, le-am plivit, le-am privit crescand. Intotdeauna ma apropii de ele, de cuvintele tale, cu teama, cu adoratie, cu uimire. Sunt minunea mea.

Din când în când tăceai. Nu mă puteam hotarî să spun ceva. Puneam un zâmbet tâmp pe faţă şi te priveam. Aşteptam să continui. Dar tu stateai si te uitai la mine. Iar eu ma fastaceam, ma balbaiam, ma pierdeam, ma sufocam tot privind in ochii tai. Cuvintele tale blânde umpleau golul din mine.

Zâmbeam şi spuneam:
-Spune, spune mai departe.
-Ce? mă întrebai.
-Ah, nu contează. Vorbeşte mai departe.
-Hm… vrei să-ţi arat cum se vorbeşte oficial?
-Arată-mi.

-Buna ziua. Va deranjez cu acest apel pentru a va aduce aminte, ca aveti o inima care cere sa fie iubita si un suflet care …

-A , nu. Nu vreau sa imi vorbesti oficial. Spune-mi nimicuri

O gânganie vrajită s-a încurcat în părul tău. Bate un vânt cald. O frunză galbenă cade legănată de melodie. Un copil plânge. Vocea lui se amestecă cu a ta. Ca o vioară cu un flaut.Se aud tot mai departe paşii celor din jur. Căldura ma cuprinde. Si timpul se opreste.Sau nu, am iesit din timp. Doar cuvintele tale mai curg. Doar mirosul tau se mai simte. Doar vibratiile vocii tale se aud. Doar ochii tai mai lumineaza. Ma uit la tine cu pofta. Parca as vrea sa te pot cuprinde cumva, sa te iau, sa te inchid cumva in mine. Ma uit la tine, si simt cum pofte de milenii se trezesc in mine, cum instincte straine striga, cum dorinte de a poseda viata ma arde.

Dar tu spui: Haide, am intarziat. Ne asteapta lumea. Ahh, lumea. Am uitat de ea. Si eu vin, atenta in urma ta, sa nu scap vreun cuvant. Vreo respiratie. Vreun gest. Vreo privire. Vreun indiciu care sa imi explice de ce, de ce, te ascult ca posedata, ca vrajita.

La noapte, in taina somnului, voi aduna toate cuvintele tale. Si apoi, apoi… Apoi sincer, nu stiu. Ce sa fac apoi?

P.S. Imi aduc aminte doar 3 sau 4 propozitii. Restul … restul e amintire.