Inorog

”Se admite in mod universal ca unicornul este o fiinta supranaturala si de bun augur;astfel afirma odele, analele,biografiile barbatilor ilustri, precum si alte texte a caror autoritate este de neclintit.Insa acest animal nu figureaza printre animalele domestice, nu totdeauna e usor sa-l descoperi,nu se supune unei clasificari.Nu seamana cu taurul sau calul, nu seamana cu lupul sau cerbul. Asa stind lucrurile, ne-am putea gasi in fata unicornului si n-am fi siguri ca e el. Stim ca un anume animal cu coama e cal si un altul inzestrat cu coarne e taur. Nu stim cum este inorogul.” Din Borges, care citeaza din Han Yu.

Daca admitem textul de mai sus ca adevărat, ajungem la concluzia, ca minunile se pot întâmpla zi de zi în faţa noastra, fară ca noi să le bănuim câtuşi de puţin. Definiţii pentru minuni nu prea există. Stam prost si la capitolul clasificare. Stim atat, ca minunile sunt pe cale de disparitie. Si daca nu e asa? Si daca, de fapt, noi, oamenii suntem problema? Daca noi suntem orbi si surzi? Nu putem vedea si auzi nimic altceva, decat banalul.

O definitie umila o da Hristos cand spune frumoasele cuvinte: „Doamne, cînd Te-am văzut noi flămînd, şi Ţi-am dat să mănînci? Sau fiindu-Ţi sete, şi Ţi-am dat de ai băut? Cînd Te-am văzut noi străin, şi Te-am primit? Sau gol, şi Te-am îmbrăcat? Cînd Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă, şi am venit pe la Tine? Drept răspuns, Împăratul le va zice: ,Adevărat vă spun că, oridecîteori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut”
Minunea transformarii: omul in Hristos.

P.S. In Evul Mediu, inorogul a devenit simbol al lui Hristos, la fel ca si mielul bizantin.

Hello A.

helou,

ieri am avut o zi groaznica. vara-mea a vomitat de doua ori, niciodata nu a nimerit wc-ul. odata am curatat eu , odata ruben. planul de a dormi de la 11 s-a dus pe apa sambetei dat fiind ca la ora 2 le faceam vant lui ruben şi emily-ei sa cumpere spray de desfundat nasul. nu mai stiu ce s-a intamplat apoi. am adormit.
de fapt, ziua de ieri a inceput groaznic.adica frumos.
pe delut, stii delutul nu? eh, pe delut m-a prins ploaia. ploaie din aia de vara, care in 2 min m-a udat leoarca. in prima faza am savurat-o. am primit-o cu bratele deschise.
cand am ajuns in beci nu era nimeni. eram singura. mi-am luat o camasa gasita pe acolo pe mine si m-am instalat la citit din biblie. evrei. frumos. despre melhisedec mare preot. apropo, cine era melhidesc asta? mare om cred. o biografie care lipseste cu desavarsire din biblie.
eh dupa, mi-am tras doua bluze gasite pe acolo pe mine (care totusi sa se potriveasca cu statura mea). oricum aratam ca de la lelentz. De acolo m-am dus la lucru.
Apoi pe la 12 m-am dus la scoala. Ah, ghimpe in inima scoala asta. M-a apucat durerea de inima, furia si tristetea. Si bineinteles intrebarea : am sa o termin vreodata? si apoi, ingemanata cu prima: Doamne, de ce nu ai mutat tu ceva astre, ca sa o pot termina.
peste 5 ani v-a fi o poveste minunata. Acuma insa, e o drama cumplita. Stiu ca acuma invat ceva, ceva important. inca nu stiu ce.