Femei (2)

La inceputurile mele in ale bloggingului, pe cand inca ma vedeam viitoarea stea a online-ului, doream sa scriu episodic cate ceva despre femei mari. Iata, ca le-a venit randul dupa mai bine de un an de la precedenta scriere.

Azi voi scrie despre Iael si Vasti.
Despre Iael gasiti frumos scris in Judecatori 4 de la versetul 17

“Sisera a fugit pe jos in cortul Iaelei, nevasta lui Heber, Chenitul; caci intre Iabin, imparatul Hatorului, si casa lui Heber, Chenitul, era pace.
18 Iael a iesit inaintea lui Sisera, si i-a zis: Intra, domnul meu, intra la mine, si nu te teme”. El a intrat la ea in cort, si ea l-a ascuns subt o invelitoare.
19 El i-a zis: Da-mi te rog, putina apa sa beau, caci mi-e sete”. Ea a deschis burduful cu lapte, i-a dat sa bea, si l-a acoperit.
20 El i-a mai zis: Stai la usa cortului, si daca vine cineva si te intreaba: Este cineva aici? sa raspunzi: Nu”.
21 Iael, nevasta lui Heber, a luat un tarus de al cortului, a pus mina pe ciocan, s-a apropiat incet de el, si i-a batut tarusul in timpla, asa ca a raspuns adinc in pamint. El adormise adinc si era rupt de oboseala; si a murit.
22 Pe cind Barac urmarea pe Sisera, Iael i-a iesit inainte si i-a zis: Vino, si-ti voi arata pe omul pe care-l cauti”. El a intrat la ea, si iata ca Sisera statea intins, mort, cu tarusul batut in timpla.”

Cand am citit eu prima data textul asta am fost in soc. Prima data pentru ca era in Biblie, si apoi pentru ca o femeie a facut gestul asta atata de crud. De fiecare data, cand l-am recitit am fost socata de amanunte, de ipocrizia, falsitatea, minciuna si nu in ultimul rand curajul de care a dat dovada.
Stiti de ce mi-o place? Pentru ca se stapaneste. Pentru ca judeca intr-un minut si gaseste solutia. Pentru ca nu lasa frica sa o biruie. Pentru ca stie ca e prea slaba pentru a-l birui prin forta. Asa ca il biruieste prin viclesug. Ii stie castiga increderea, face gesturi blande, iubitoare: il acopera, ii da lapte in loc de apa, iese afara sa pazeasca intrarea. Iar apoi, cand stie ca dusmanul a adormit, cu maini calme, vine si ii bate un cui in cap. Din prima lovitura ii crapa capul.
Cateodata ma luam la intrecere cu frate-meu la batut cuie. Cine il bate pana jos din prima. Nu ai nevoie de forta. Ai nevoie de stapanire. Iar de multe ori din cauza emotiilor dadeam pe langa.
Femeia asta, din prima a batut cuiul in pamant.

(Iael si Sisera de Gregorio Lazzarini)

Despre Vasti gasiti in Estera 1 de la versetul 10
“Imparateasa Vasti a dat si ea un ospat femeilor, in casa imparateasca a imparatului Ahasveros.
10 A saptea zi, pe cind inima imparatului era vesela de vin, a poruncit lui Mehuman, Bizta, Harbona Bigta, Abagta, Zetar si Carcas, cei sapte fameni cari slujeau inaintea imparatului Ahasveros,
11 sa aduca in fata lui pe imparateasa Vasti, cu cununa imparateasca, pentruca sa arate frumuseta ei popoarelor si mai marilor sai, caci era frumoasa la chip.
12 Dar imparateasa Vasti n-a vrut sa vina, cind a primit prin fameni porunca imparatului. Si imparatul s-a suparat foarte tare, s-a aprins de minie.
13 Atunci imparatul a vorbit cu inteleptii cari cunosteau obiceiurile vremii. Caci asa se puneau la cale treburile imparatului: inaintea tuturor celor ce cunosteau legile si dreptul.”

Vasti era imparateasa unui mare imperiu: Imperiul persan. Inainte ca imparatul sa mearga intr-o expeditie de cucerire, beat, cere sa vada fata Imparatesei .Ma rog, sa o prezinte ca pe un bun, celorlalti mari cuceritori. Sa starneasca invidia, si sa-si hraneasca orgoliul
Si Vasti refuza sa vina. Neascultare spun unii.
Dar, in epoca aceea, o femeie decenta nu se infatisa descoperita decat in fata familiei  si a barbatului ei. Iar dragul ei barbat vroia sa o prezinte in fata altora.
Asa ca Vasti refuza. Nu hraneste orgoliul si invidia nimanui
Da o imparatie si o pozitie pe demnitate, decenta, bun renume. Vasti nu are pret. Cu stapanire si curaj refuza o sleata de barbati beti.

Boierul (2)

Într-o seară femeia a deschis Sfânta Scriptură şi a citit povestea lui Moise, cel pe care pentru a-l salva mama lui l-a pus pe Nil într-un sicriu. Şi aşa îi veni ideea.
Ieşi astfel dimineaţa, la crăpatul zorilor, când nu era ţipenie de om pe uliţă si urlă:
-Tulai!!!!!! Pruncuuuu meeeeuuuuuu!!!! Şi vocea ei chinuită trezi toată uliţa.
-Ce-i femeie? o întrebară puţini oameni care apărură la geam buimăciţi.
-Pruncuu meeeuuuuu! spuse ea şi se îneca în lacrimi si flegmă.
-Ce-i? ce-i?
-A murit
-Să fie sănătos. S-a scapat de lumea asta. Revino-ţi muiere.Ia-i legat fălcile? Sau mai bine lasă-l aşa cu gura căscată să mai cheme pe câţiva dintre noi cu el, că ni s-a urât de viaţa asta, de pietre şi de viermi.
Şi oamenii i-au întors spatele şi şi-au văzut de treburi.
Femeia însă a stat şi a plâns, nu pentru ea cât pentru pruncul ei, care de aici înainte urma să fie zidit între cei patru pereţi, să crească singur, fără tovarăşi de joacă, dar şi fără viermi în cap.

Vis ciudat

Am visat că îl aşteptam pe tatal meu într-un loc tare ciudat. Camera era mică, cât un compartiment de vagon. Pe fiecare perete era un pat. Peretele opus intrării principale, avea o altă ieşire. Nu era o uşă la intrare ci doar o pătură, care oferea protecţie împotriva privirilor indiscrete. Mi-era frică să dorm în locul acesta dar ştiam ca atunci când tatăl meu va veni, voi fi în siguranţă.
Stăpânul locului aceluia ciudat a venit la mine.
-Hai să-ti arăt ce e în spatele casei, mi-a zis. Nu mai ţin minte cum arata. Ţin minte doar sentimentul de nelinişte care m-a cuprins. De ar veni odata tatăl meu, era tot ce gândeam.
A intrat în încăpere şi m-a dus la cealaltă ieşire. A deschis uşa şi mi-a făcut loc să văd. Afară era oceanul. Un ocean imens, negru, supărat. Cerul era în oglindă cu oceanul. Nu mai ştiai unde începe unul, şi unde se sfârşeşte celălalt. Lipit de uşa camerei era un fel de plută, un soi de pod. Podul nu era legat de nimic, nu era stabil şi plutea in ritmul apelor. Imi era frică că omul mă va forţa să ies afară. În schimb, îmi arată în depărtare ceva. Erau un fel de şine peste ocean. Două perechi, una o lua la stânga şi alta la dreapta. Pe şine circulau trenuri. Un val furios a venit. Am scos un ţipăt şi mă aşteptam să văd trenurile înghiţite de apele furioase. Dar nu s-a întâmplat nimic. Apele s-au retras şi trenurile au mers mai departe. Omul a închis uşa, şi a plecat.
Şi eu mă tot gandeam: de ar veni odată taică-meu.

Proiectul Vulpile mici distrug viile mare (asta presupunând ca eu sunt o vie destul de măricică, şi vulpiţele roşcovane obiceiurile mele dragi)

Urmărind exemplul lui Paler mi-am făcut un decalog. Îi mai puţin spiritual. Cu excepţia punctului 10, de lucrurile astea vreau să mă ţin până la sfârşitul anului, apoi urmând să refac lista.

1.Nu am să mai întârziu la lucru mai mult de 5 minute. Peste 5 minute doar în cazuri de forţă majoră.
2.Nu am să mai trec strada pe roşu.
3.Nu am să mai întârziu la întâlniri, orice telenovelă s-ar da în reluare pe acasa tv şi orice ar coace maicamea în cuptor.
4.Nu mă va mai prinde ora 23 pe internet (decât, vai vai să-mi pun nişte scuze foarte bune. Da, decât dacă voi face ceva productiv)
5.Îmi voi scrie eu cu mânuţa mea licenţa
6.Nu voi mai intra pe facebook si hi5 decât odată pe săptămână.
7.Nu îmi voi mai da ochii peste cap la propunerile uşor puerile ale celor din jur.
8.Nu mă voi culca fără să spun o mică rugăciune, şi nici nu voi ieşi din casă dimineaţa fără o rugăciune.
9.Nu voi mai spune minciuni, nu voi înfrumuseţa adevărul, nu voi inventa lucururi.
10.Următorul Cosmopolitan pe care îl voi mai cumpăra citi, va fi în ziua în care mă mărit.