“Morti fara ingropaciune”

Suntem morti. Niste gaoace fara viata in ele. Cineva ne-a facut demult si pe nesimtite o gaura. Pe acolo s-a scurs toate fiinta noastra. Acolo s-a dus tot. Iar acuma stam frumos, impaiati cu rictusuri de hiena in vitrina in care am fost pusi. Cateodata, se mai ridica unul dintre noi si urla sunt mort, mort mort. Ii dam una peste bot si-l punem iar la locul lui. Ii aranjam zambetul, sa fie perfect ca innainte si stam mai departe. am uitat demult si sa mai asteptam.sau poate asteptam de atata timp ca am impietrit. am is uitat pe cine. cum/ unde cand. stim , ca intro legenda ca cineva , candva ne va trezi la viata, ne va umple cu duh si vom zbura. nu vom mai sta ca animalele grupati in vitrine si pe rafturi. nu atunci vom trai. Trai. Viata din belsug, cu nemiluata, viata intoxicanta.Ne va iesi prin pori, molipsitoare ca un virus mortal, un adn perfect scris din iubire si durere. Vom gasi Piatra Filozofala, si ea ne va insemna.Fiecare va primi duhul lui, uitat si pierdut pe drumuri laturalnice. Dar pana atunci, stam morti, unul langa celalat..cateodata unul se impute. deschidem geamul sa ne aerisim. si asteptam cu nepasare sa putrezim si noi. Suntem obisnuiti cu viermi. Cand unul mai pierde lupta cu ramele , plescaim din ce ne-a mai ramas din buze si ii spunem sec -Nu vezi mai, ca ma atinge mana ta. Arunc-o Si stam mai departe inghesuiti in mormant, aparandu-ne de soarele ipotetic, ferindu-de de inimile celorlati. Viata, ia-ne. Moartea si-a pierdut farmecul. Magie biruita nedesfacuta.